Se spune că nu e bine să vorbeşti despre tine, că ar fi suspect. Cu toate acestea am să risc să spun în câteva cuvinte, ceea ce cred eu despre mine, mai înainte de a spune alţii ceea ce cred ei despre mine. Până la urmă, noi ştim cel mai bine cine suntem, pentru că în intimitatea noastră suntem cei care ne suportăm cu bune şi rele!

Aşadar, sunt un om imperfect, conştient de sine şi de ceea ce face, de ceva vreme. În acest timp petrecut cu lumea, cu mine şi cu familia, am realizat ce limite am şi până unde pot merge: pot greşi regretabil faţă de semeni, fie pentru că sunt foarte sincer, fie pentru că încă nu am învăţat cu adevărat să înţeleg cum să mă adaptez la unele realităţi din viaţă: minciuna, ipocrizia, falsitatea, laşitatea, de ce nu prostia, linguşeala, lipsa de implicare… Nu îmi plac acestea, ca atare nu le suport!